Stațiunile balneare românești: arhitectură, memorie și potențial turistic. O privire din revista Arhitectura

Stațiunile balneare din România stârnesc un interes profund și bine întemeiat, nu numai pentru proprietățile terapeutice ale izvoarelor lor minerale, dar, mai ales, pentru arhitectura lor unică, care îmbină istoria cu peisajul natural, transformându-le în adevărate microcosmosuri de vindecare și relaxare. De la băile romane din Herculane la pavilioanele brâncovenești din Govora, aceste locuri evocă o eră de eleganță europeană, când turismul medical era sinonim cu rafinament și inovație urbană. Numărul 3-4/2025 al revistei „Arhitectura”, o publicație de referință în domeniul patrimoniului construit, dedică un spațiu generos acestui subiect, explorând cum arhitectura stațiunilor balneare poate fi revitalizată pentru a răspunde nevoilor contemporane de wellness sustenabil. Prin analize detaliate și proiecte concrete, revista subliniază potențialul acestor destinații de a deveni hub-uri culturale și terapeutice, atrăgând nu doar persoane aflate în căutarea terapiilor balneare, ci și iubitori de istorie și natură.

Publicația, fondată în 1906 și susținută de Uniunea Arhitecților din România, abordează stațiunile balneare ca pe un patrimoniu fragil, dar plin de posibilități. Demersul editorial se inspiră din tradiția europeană a orașelor termale precum Baden-Baden sau Karlovy Vary, propunând o privire contemporană asupra valorii acestora în peisajul turistic și cultural actual.

Un articol-cheie, semnat de Oana Chirilă, detaliază Herculane Project – o inițiativă de activism cultural care își propune salvarea moștenirii balneare a Băilor Herculane prin intervenții sensibile și educație comunitară. Proiectul transformă ruinele imperiale romane în spații accesibile pentru turismul modern, păstrând în același timp identitatea istorică a locului. Irina Leca și Radu Tîrcă, în articolul Govora Heritage Lab: Patrimoniu, comunitate și peisaj terapeutic, analizează modul în care arhitectura locală din Govora poate integra peisajul terapeutic. Aceștia propun un adevărat laborator viu de patrimoniu, în care comunitatea locală este implicată activ în procesele de conservare și regenerare. Ana Țepuș explorează potențialul uitat al Ocnele Mari și Ocnița, evidențiind atât arhitectura subterană, cât și cea de suprafață. Articolul propune direcții de regenerare care valorifică salinele și izvoarele locale, conturând un model de turism balnear regenerativ, adaptat nevoilor actuale.

Numărul continuă cu o amplă privire istorică asupra Borsec. Ványolós Endre și Eugen Pănescu descriu stațiunea ca poartă a Drumului Apelor Minerale, în timp ce Szigeti Vajk István și Köllő Miklós analizează evoluția arhitecturii băilor austro-ungare, de la promenadele istorice la complexele moderne. Szabó Ane Marie și Zsák Ivett Gréta reflectă asupra Băilor Felix, stațiunea care ar fi putut să fie, subliniind lecțiile desprinse dintr-un potențial neexploatat pe deplin. În paralel, Alina Marinescu și Ramona Ungureanu urmăresc transformarea Techirghiolului dintr-un sat într-o stațiune balneară cu identitate proprie.

Ștefania Tîrcă schițează direcțiile de planificare urbană din anii 1970–1980, iar Ica Nistor-Papari discută orașele termale la granița dintre istorie și modernitate. Cristina Dobreanu explorează conceptul de arhitectură a stării de bine, analizând evoluția spa-urilor în România, în timp ce Romelia Călin, Iuliana Dumitru și Ileana Gabriela Szasz documentează fragmente de memorie din Amara, o stațiune care încă respiră istorie.

Bazate pe documente arhivistice și proiecte reale, aceste analize demonstrează de ce stațiunile balneare merită redescoperite. Ele nu sunt simple relicve ale trecutului, sunt organisme vii, capabile să integreze patrimoniul cu inovații sustenabile și să promoveze un turism care vindecă, educă și creează legături autentice cu locul.

Inspirate de nostalgia microcosmosurilor izolate ale anilor de glorie, când băile erau adevărate laboratoare de modernitate urbană și peisagistică, articolele revistei Arhitectura ne amintesc că revitalizarea acestora, prin proiecte precum cele din Herculane sau Govora, poate readuce farmecul unor universuri aparent uitate, adaptate însă nevoilor de azi.

Vă invităm să explorați acest număr special al revistei Arhitectura (3–4/2025) pentru a descoperi cum arhitectura balneară poate transforma o simplă cură într-o experiență culturală profundă. Fie că sunteți arhitect, terapeut sau pur și simplu curios, aceste pagini vă vor convinge că stațiunile balneare românești nu doar vindecă, ele inspiră și regenerează.