Ziua Internatională a Ceaiului a început să fie sărbătorită în lume, după o reunire a marilor producători de ceai de la World Social Forum din anul 2004 de la Mumbai, India. Orașul care a marcat prima data această sărbătoare (2005) a fost New Delhi, data de 15 decembrie fiind ziua stabilită pentru acest eveniment.
Deși ceaiul este o băutură consumată încă din cele mai vechi timpuri, proprietățile sale terapeutice au fost descoperite abia în secolul al IV-lea i. H., devenind astăzi, băutura cea mai consumată în lume după apă. Filozofii chinezi afirmau că ceaiul este mai grozav chiar decât vinul, deoarece fortifică şi înviorează.
Abia în anul 1610, ceaiul a fost adus pentru prima data în Europa, de către o corabie olandeză, iar în anul 1890, Sir Thomas Lipton, un cunoscut comerciant al vremurilor sale, a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor, prin înlăturarea tuturor intermediarilor, din cauza cărora ceaiul avea un preț destul de ridicat, considerat la momentul respectiv o băutură a oamenilor bogați. În Anglia ceaiul ajunge în anul 1650 (unde există două moduri de a servi ceaiul: afternoon tea și high tea), în Franța în jurul anului 1636 și în Rusia abia după anul 1638. Nu adăugați, însă, lapte în ceai, asa cum prefera englezii, deoarece studiile recente au arătat că laptele reduce capacitatea antioxidantă a ceaiului.
Se spune că descoperirea ceaiului a fost o întâmplare, dacă este să dăm crezare unei legende de pe vremea impăratului chinez Shen Nung (2737-2697 i.Hr.), căruia îi plăcea să bea apa numai după ce o fierbea, de teama îmbolnăvirii, savurând într-o zi apa astfel fiartă după ce o adiere de vânt a aruncat niște frunze pe sub fereastra bucătăriei chiar în vasul sau.
Ceaiul se obține din mugurii, florile și frunzele arborelui de ceai care au fost supuse răsucirii, fermentării și uscării, în zilele noastre termenul fiind folosit și pentru infuzia de orice tip de plante medicinale.
Timpul a adus cu sine și modificări în savurarea acestuia, de la aruncarea unui cub de gheață în cana cu ceai –Ice Tea‘, până la simplificarea utilizării cu ajutorul pliculețului – Tea Bag, americanii fiind cei care au contribuit cu asemenea ”invenții”. Ceaiul instant a fost folosit prima dată în anul 1940, fiind perfect pentru o băutură răcoroasă deoarece își dizolvă aroma și devine solubil și în apă rece.
Ceaiul conține polifenoli – antioxidanți naturali care previn cancerul, bolile cardiovasculare și osteoporoza. Pe lângă beneficiile obținute prin consumarea ceaiului și a infuziei cu plante medicinale, se remarcă efectele vindecătoare ale plantelor prin folosirea apei infuzate cu plante pentru terapia cu băi.
Fitoterapia (de la cuvintele phyton = plantă + therapea = tratament) reprezintă o știință străveche, care utilizează plantele medicinale, în scopul vindecării, fie pentru a preveni, atenua ori vindeca boli. Aceasta include ca terapii: terapia cu ceaiuri, aromoterapia terapia cu plante aromate, oleoterapia – terapia cu uleiuri, gemoterapia -terapia cu muguri de plante, s.a.m.d.
În România, sunt câteva stațiuni turistice de interes local în care se pot practica băile de plante, cum ar fi:
- Stâna de Vale, situată în județul Bihor, la o altitudine de 1100 de metri, recunoscută pentru ameliorarea afecțiunilor endocrine, nevrozei astenice și afecțiunilor căilor respiratorii;
- Băile Balvanyos, statiune balneoclimaterică permanentă, situată în județul Covasna din Transilvania, la nord-vest de orașul Târgu Secuiesc.
În topul producătorilor de ceai din lume se află: China, India, Kenya, Sri Lanka, Turcia, Vietnam, Iran, Indonezia, Argentina, Japonia.
